Prostata si problemele ei - Medsana Romania

Prostată și glanda prostatică, Adenomul de prostata

prostată și glanda prostatică

Cum putem ajuta? Prostata Glanda prostatică este o glandă a sistemului masculin de reproducere, formată din țesut fibros și mușchi, a cărei sarcină principală este de a produce și de a stoca lichidul seminal, care este apoi eliberat în timpul ejaculării. Aceasta este situată sub vezica urinară și în fața rectului, de care este separată cu câțiva centimetri.

  • Băuturi carbogazoase pentru prostatită
  • Rhodiola rosea din prostatită
  • Prostata - rochiisimirese.ro
  • Ce este prostata si ce rol are in organism
  • Adenomul de prostata
  • Adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente.

Ce este prostata? Forma și dimensiunea prostatei amintesc de cea a unei castane — de aproximativ 3 cm lungime, 4 cm lățime și 2,5 cm grosime — cu partea mai îngustă orientată în jos.

prostată și glanda prostatică

La copii, este prezentă cu o dimensiune redusă, și apoi se dezvoltă pe deplin în timpul pubertății. La maturitatea sexuală completă, prostata cântărește în general, în condiții normale fiziologice, între 10 și 20 de grame.

De la 45 de ani, prostata incepe sa se mareasca Acest lucru se intampla in cazul tuturor barbatilor. Daca se mareste mult, reduce diametrul uretrei, deoarece o preseaza si jetul urinar devine mai slab, iar urinarea dureaza mai mult.

Formată din lobi, prostata înconjoară prima parte a uretrei, organul cheie al transportului urinei din corp. Această glandă poate fi ținta diferitelor boli, incluzând inflamații, infecții, cancer malign, litiaza și chisturile. Glanda prostatică este înconjurată de un strat de țesut conjunctiv, denumit capsulă prostatică.

Adenom de prostata: cauze, simptome, complicatii, tratament | Bioclinica

Mai mult, glanda prostatică este formată din următoarele tipuri de celule: Celule glandulare, care produc partea lichidă a materialului seminal Celule fibroase, care formează structura de susținere a prostatei Celule musculare, care controlează ejacularea și fluxul de urină Alte structuri care înconjoară glanda prostatică includ: Vezicule seminale glandele care produc spermă Mușchi mușchii care controlează urinarea Noduri nervoase nervii care controlează vezica urinară și funcția erectilă Vase deferente tuburi care transportă sperma de la testicule la prostată și glanda prostatică seminale Ce funcție îndeplinește prostata?

Cu alte cuvinte, celulele glandulare produc un fluid bogat în proteine și minerale, care menține sperma.

prostată și glanda prostatică

Fluidul prostatic reprezintă aproximativ un sfert din sperma totală și îndeplinește mai multe funcții: crește motilitatea acesteia, reduce aciditatea urinei și a secrețiilor vaginale, permite o supraviețuire mai îndelungată a spermei, și participă la procesele de coagulare și lichefiere a spermei.

Când un bărbat este excitat sexual, prostata produce cantități mai mari de fluid prostatic, care se amestecă și se ejaculează ca spermă. Secreția lichidului prostatic este reglată prin intermediul hormonilor masculi, cum ar fi androgenii, produși în principal de către testicule.

Prostata joacă un rol și în controlul fluxului de urină. Fibrele musculare ale prostatei sunt înfășurate în jurul uretrei și ajută la controlul fluxului de urină, prin contracții, pentru a încetini sau opri curgerea urinei. Faceți o rezervare Completați prostată și glanda prostatică dvs.

Structură[ modificare modificare sursă ] Histologie normală a prostatei Prostata umană sănătoasă este un pic mai mare decât o nucă. Greutatea medie a prostatei este de 11 grame, deși, în mod normal poate cântări între 7 și 16 grame [1]. Înconjoară uretraimediat sub vezica urinarăputând fi palpată în timpul examenului rectal. Histologie[ modificare modificare sursă ] Epiteliul secretor este în mare parte pseudostratificat, fiind format din celule coliumnare și bazale, ce sunt susținute de o stromă fibroelastică ce conține mici fibre musculare. Epiteliul este foarte variabil, prezentând zone cu celule cuboidale sau cu celule scuamoase, în special în zonele diastale și a canalelor [2].